E ceva vreme de cand “caut” un nume, un cuvant care sa inlocuiasca pentru mine mult uzitatul si abuzatul nume Dumnezeu. Un nume care sa se scuture de religios, dogmatism si misticism.
Si a venit. Si ma bucur ca un copil. Si va invit sa intelegeti ca ma priveste aceasta cautare cu iz de inocenta.
Iar acel nume este Prezentā. Acea prezenta din tot si din toate. Din firul de iarba, din om, din Soare, din picatura de apa. Acea prezenta ce se traduce prin pre essere. Acea stare de dinainte de fiintare care face posibila fiintarea si ii este miez si centru. Acea prezenta ce este transcendenta si imanenta. Ce nu te duce in planuri abstracte, ci te ancoreaza in prezent, in ceea ce este si miezul a ceea ce este.
Acea prezenta ce implica miracolul si simplitatea.
Termenul de constiinta universala mi-a parut mereu strain. Si fortat. In timp ce Prezenta ma tine aici si in acum, dispus sa onorez nemarginirea.
Si slavita fie Prezenta din tot si toate si iubite fie toate formele de viata.
Ilustrez acest text cu o imagine pe numele ei The angel of presence. Asa este supranumit Metatron, dar nu vreau sa intru prea mult detalii.
Si da, multi ar putea sa imi zica Da ce te faci cu vidul Petreo? Ce te faci?. Iaca nu ma pot pune cu vidul fiindca cred ca Prezenta il sugereaza prin acceptiunea de pre essere. Preexistenta.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am impartasit joaca mea.
Ps. Nu stiu autorul imaginii ce ilustreaza textul. Si vag imi amintesc ca ea se cheama Ingerul prezentei.
Inima insorita noua tuturor.
