Fac drumeții prin natură de la 5 ani și sunt îndrăgostit deplin de ele. Iar în ultimii ani m-am avântat ca niciodată prin pădurile, dealurile și munții țării.

Și asta mă fericește și mă împinge înainte. Și mă face să îmi întrețin sănătatea, să-mi hrănesc sufletul cu frumos și să prețuiesc și mai mult natura.

O mare schimbare a avut loc în mine în iarna lui 2023, când pentru prima dată mi-am propus să merg cât mai lent pe un anumit traseu și să fiu foarte atent la respirație.

În acea zi s-a schimbat ceva profund în mine și în raportarea la drumeții.

De atunci nu mai apăs pe butonul accelerației, ci merg foarte atent la respirație. Iar efectele sunt uimitoare.

Sunt mai atent și mai prezent. Nu mai cunosc oboseala. Observ mai mult din peisaj. Sunt mai conștient de nevoile celor ce mă însoțesc. Și dau un sens mai profund respirației.

Dincolo de acest salt, în ultimii ani am devenit conștient și de imensele beneficii asupra organismului și pot să spun că drumețiile montane făcute fără grabă și cu atenție la respirație reprezintă unul dintre cele mai profunde gesturi ce ne întrețin starea de sănătate.

O oră de drumeție face minuni în întreagă ființă fie că ne referim la corp, psihic, emoții. Fitoncidele eliberate de pădure întăresc sistemul imunitar și calmează sistemul nervos. Cortizolul, hormonul stresului, scade vizibil după primele 20 de minute. Fascia se fluidizează prin mișcare pe teren variat. Respirația se adâncește, microbiomul se îmbogățește, mintea se relaxează și întregul corp se armonizează.

Foarte pe scurt, drumețiile montane armonizează ritmul cardiac și întăresc mușchiul inimii. Practicate regulat reduc semnificativ hipertensiunea, îmbunătățesc toleranța la glucoză și scad colesterolul „rău”.

Terenul accidentat tonifică mușchii picioarelor și ai trunchiului. Suprafețele neregulate pun la treabă mușchii stabilizatori, ascut simțul echilibrului și întăresc oasele, ceea ce ne ajută să fim mai stabili odată cu îmbătrânirea.

Drumețiile reduc anxietatea și depresia, conferă echilibru emoțional și stimulează creativitatea.

Peisajele naturale relaxează mintea, îmbunătățesc concentrarea și limpezesc gândirea.

Drumețiile contribuie la creșterea interacțiunii sociale și la coeziunea grupului. Oamenii de regulă devin mai relaxați după o drumeție de câteva ore și mai deschiși unii către ceilalți.

Efectele devin mult mai profunde dacă punem un accent pe respirație. Crește astfel starea de relaxare, bucuria, vitalitatea. Iar la nivel biologic este optimizată capacitatea pulmonară, oxigenarea sângelui și stimularea sistemului parasimpatic asociat cu relaxarea și regenerarea. Avem acces la mai multă energie și vitalitate. Și suntem mai atenți la peisaj și mai capabili să ne conectăm cu măreția din jur și cu frecvențele curative ale pădurilor și munților. (Detalii despre un curs de respiratie aici)

Darurile drumeției sunt amplificate de prezența pădurii. Incursiunea în universul ei, pe lângă frumusețea de rigoare, ne deschide către o serie de beneficii în cascadă.

Japonezii numesc această incursiune shinrin-yoku, baia de pădure: aerul umed, mirosul de rășină și apa care curge printre pietre formează un cadru care armonizează corpul fără niciun efort, iar mintea capătă o claritate pe care nimic altceva nu i-o asigură.

Efectele fizice, mentale și psihice pot reprezenta subiectul unei teze de doctorat, însă în aceste rânduri nu vreau decât să punctez importanța lor și mai ales complexitatea lor.

Într-o lume ce vorbește destul de tehnic și complicat despre longevitate, drumețiile reprezintă o eternă alternativă cel puțin sănătoasă.

Ele sunt o intersecție între binedispunere, pasiune și una dintre cele mai eficiente forme de terapie preventivă ce are efecte uriașe asupra întregii ființe. Mai ales dacă sunt dublate de respirație profundă și dragoste de natură. Ele fac parte din stilul meu de viață și le recomand cu mare drag, iar dacă vrei să faci parte dintr-o comunitate activă ce onorează natura te invit în NaturAma. Detalii aici.

Există și o latură mai întunecată a drumețiilor și o legătură cu egoul pe care dacă le înțelegem facem un mare salt existențial si ne deschidem catre arta de a drumeți. Iar despre asta voi vorbi într-un articol viitor.

In imagine o poza pe care am facut-o in muntii Rila unuia din cele sapte lacuri glaciare celebre la nivel planetar.