Seria Moonhaven este o surpriză plăcută pentru mine. Am descoperit-o ieri în căutare de filme sf ce, multe dintre ele, mă hrănesc elegant dintotdeauna.
Lansată în 2022 seria este o gură de aer proaspăt.
Nu se încadrează imaginarului clasic sf și clișeelor de succes, de aceea nici nu are o notă mare pe siturile celebre cum ar fi imdb.
Abordează o temă curajoasă: rolul inteligenței artificiale în rezolvarea problemelor majore ale omenirii, sugerând posibilitatea unui mariaj minunat între evoluția tehnoclogică și o viziune spirituală și ecologică asupra lumii.
Protagoniștii sunt ilustrați credibil, fără mari pretenții actoricești, iar regia, scenariul, imaginea, muzica creează o atmosferă cinematografică demnă de savurat.
Conține ingredientele necesare unui film sf, dinamism și o tensiune necesară, dar dincolo de toate acestea, are unele mesaje foarte profunde conținute în tema de bază a filmului și deopotrivă presărate în dialogurile dintre protagoniști.
FIlmul ridică semne de întrebare, ne invită să ieșim din anumite limite ale percepției și, cu siguranță, confirmă unele “reflexii” metafizice celor dispuși să chestioneze clasicile valori pe care le considerăm firești și normale.
Primește de la mine nota 8 pentru atmosfera cinematografică și un 10 pentru mesajele oferite. Atenție mare la dialoguri.
În acest moment avem acces doar la prima serie, următoarea serie având lansarea în 2023.
…
Mi-am conturat câteva reguli minime ce mă ghidează în evaluarea și degustarea filmelor și le împărtășesc și aici.
Nu compar niciodată cartea cu filmul; sunt 2 arte diferite și cred că orice regizor poate să își permită să-și spună propria versiune, să reinterpreteze o realitate, să inoveze.
Nu cred că un film bun trebuie să fie o capodoperă. Există multe filme ce nu împlinesc înalte standarde artistice, dar au ceva important de transmis.
Nu îmi place să fiu cârcotaș și să găsesc nod în papură filmelor, ci încerc să intru cât mai mult în povestea prezentată pentru a vedea dacă pot extrage ceva sens din ea. Până la urma despre poveste e vorba în cinematografie: o poveste ilustrată vizual cât mai bine de niște actori credibili.
Nu sunt tributar cinematografiei de artă, deși apreciez fenomenul. Totodată pot spune cu ușurință că am văzut multe filme considerate slăbuțe ce mi-au grăit mult mai multe decât mari capodopere ale filmului de artă.
Îmi place să fac conexiuni dintre filme și spiritualitate, psihologie, noua paradigmă culturală.
Protagoniștii sunt ilustrați credibil, fără mari pretenții actoricești, iar regia, scenariul, imaginea, muzica creează o atmosferă cinematografică demnă de savurat.
Conține ingredientele necesare unui film sf, dinamism și o tensiune necesară, dar dincolo de toate acestea are unele mesaje foarte profunde conținute în tema de bază a filmului dar și presărate prin dialogurile dintre protagoniști.
FIlmul ridică semne de întrebare, ne invită să ieșim din anumite limite ale percepției și, cu siguranță, confirmă unele “temeri” metafizice celor dispuși să chestioneze clasicile valori pe care le considerăm firești și normale.
Primește de la mine nota 8 pentru atmosfera cinematografică și un 10 pentru mesajele oferite.


