Din senin azi a intrat în playlist Kiko, una din piesele preferate de la Dead can Dance ce o ascult pe repeat acum când scriu aceste rânduri.
Dincolo de bucuria sonoră, întâmplarea e ferice fiindcă așa am descoperit o descriere magistrală a Lisei Gerard despre acest cântec: “Kiko is almost like mother courage. It’s to invoke power within people, the subtle and profound gentle power that can be provoked within music to empower people and give them their strength back.”
Piesa face parte din albumul Anastasis apărut în anul 2012, iar descrierea Lisei Gerard este mai potrivită ca niciodată. Fiindcă avem nevoie de puterea blândă și subtilă pe care frumosul, arta, iubirea o pot sădi în noi și deopotrivă este vremea să ne recâștigăm și asumăm puterea și să o exprimăm cu blândețe, delicatețe în viețile noastre și în ecuația socială a acestor vremuri. Întru creșterea înflorirea noastră a tuturor.
Dead can Dance nu mai are nevoie de nici o prezentare. Sunt titani ai muzicii, un patrimoniu viu al umanității, o realizare artistică cu adevărat celestă ce a marcat muzica ultimilor decenii deschizând-o și mai mult către ritualic, ceremonial, sacralitate.
Iar dacă nu suntem familiarizați cu acești corifei, merită să-i lăsăm să ne îmbogățească existențele.
Sursa imaginii aici.
…
Petrea sunt și împărtășesc cu drag informații și sensuri ce pot fi de folos celor ce rezonează cu ele. Și vă invit să sprijiniți conturarea unei ample platforme informative printr-o donație în contul Asociatiei Anima Mundi deschis la Libra Bank: RO18BREL0002002169880100. Astfel mult mai mulți oameni vor beneficia de informație de valoare menită să ne împuternicească și înfrumusețeze existențele.
Împreună, mereu împreună. Inimă însorită nouă tuturor.
